Proiectul Azorian, Partea a Ii-a

 

Partea a II-a: 

Ingineria de dincolo de limită și mecanica recuperării

Aici intrăm direct în miezul tehnologic al problemei. Pentru a ridica o masă de peste 2.500 de tone de la o adâncime de 4.900 de metri, CIA și inginerii de la Global Marine au fost nevoiți să inventeze tehnologii care nu existau la acea dată în industria navală.

 Project Azorian (Partea a II-a):

Monstrul din Adâncuri – Hughes Glomar Explorer și Tehnologia „Clementine”

Localizarea submarinului K-129 a fost o victorie a comunității de intelligence; recuperarea lui a fost un pariu tehnologic de proporții titanice. La începutul anilor '70, nicio navă din lume nu putea opera încărcături grele la adâncimi de aproape 5 kilometri. Pentru a reuși, proiectul acoperit sub numele de cod **Azorian** a rescris legile ingineriei maritime.

 1. Hughes Glomar Explorer (HGE): Platforma Heavy-Lift

Nava, cu o lungime de 189 de metri și o deplasare de peste 50.000 de tons, a fost construită sub paravanul exploatării miniere de noduli polimetalici. Din punct de vedere arhitectural, HGE era construită în jurul unui uriaș compartiment central deschis, numit **Moon Pool** (bazinul interior), de dimensiuni enorme (61 m lungime, 23 m lățime, 20 m înălțime).

Acest bazin era prevăzut cu porți inferioare glisante. Ideea de bază a camuflajului: tot ce era extras de pe fundul oceanului trebuia să intre direct în burtă navei, sub linia de plutire, izolat vizual de sateliții de recunoaștere sovietici de tip *Zenit* sau de navele de spionaj (AGI) care patrulau în zonă

.

 2. Sistemul de Poziționare Dinamică (DP) – Revoluția Automatizării

La 4.900 de metri adâncime, legarea navei în ancore tradiționale era fizic imposibilă. Orice derivă de câteva zeci de metri cauzată de curenții din Pacificul de Nord ar fi indus tensiuni de forfecare masive în coloana de ridicare, ducând la ruperea ei instantanee.

 * Inovația: 

HGE a fost una dintre primele nave din istorie echipate cu un sistem automatizat de Poziționare Dinamică cu buclă închisă.

 * Funcționarea: Nava folosea transponderi acustici lansați pe fundul oceanului pentru a-și calcula poziția relativă cu precizie milimetrică. Datele erau procesate de computere de bord care controlau automat o serie de propulsoare azimutale (thrusters) laterale și elicele principale, compensând instantaneu forța vântului, a valurilor și a curenților marini.

 3. „Clementine” și Coloana de Tevi de Oțel

Sârmele sau cablurile groase de oțel au fost eliminate din start: la o asemenea lungime, greutatea proprie a cablului l-ar fi făcut să se fragmenteze sub propria tensiune înainte de a ridica epava.

* Mecanismul de prindere (Dispozitivul de Captură): 

Denumit neoficial **„Clementine”** (sau *The Claw* / Gheara), acesta era un cadru masiv din oțel special, dotat cu brațe acționate hidraulic, concepute să se muleze perfect pe diametrul robust al corpului de presiune al submarinului K-129.

 

* Coloana de ridicare (Rig String):

 Ridicarea s-a realizat printr-o metodă similară forajului petrolier de mare adâncime. „Clementine” a fost coborâtă secțiune cu secțiune, înșurubând țevi de oțel de înaltă rezistență cu lungimea de 9 metri fiecare. Greutatea totală a coloanei de țevi goală depășea 3.000 de tone.

4. Sistemul de Compensare a Tangajului (Gimbal System)

Pentru a preveni ca mișcarea de ruliu și tangaj a navei (indusă de valuri) să se transmită direct în coloana rigidă de oțel – ceea ce ar fi smuls structura din epavă – inginerii au proiectat un sistem uriaș de suspensie cardanică (gimbal montat pe cilindri hidraulici masivi). Turnul de foraj de pe HGE plutea practic pe o pernă hidraulică, menținând coloana de extracție perfect verticală și stabilă, indiferent de oscilațiile navei la suprafață.

 Concluzie Tehnică pentru Partea a II-a

În vara anului 1974, Hughes Glomar Explorer era poziționată deasupra țintei. Fiecare componentă – de la computerele DP până la supapele hidraulice ale „Clementinei” care trebuiau să reziste la o presiune hidrostatică de **500 de atmosfere** – funcționa la limita superioară a fizicii materiale de la acea vreme. Totul era pregătit pentru momentul extracției.

Urmareste:

Partea a III-a (Incidentul structural în timpul ridicării, ce s-a salvat cu adevărat din K-129 și managementul crizei diplomatice / Glomar Response).